mia dex - definiţie, sinonime, conjugare
MIA, miele, s.f. 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără. 2. (În forma mială) Arşic de miel. [Var.: (2) miálă s.f.] – Lat. agnella.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍE, mii, num. card., s.f. I. Numărul care în numărătoare are locul între 999 şi 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ♢ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă şi suta. ♢ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ♢ Expr. Mii şi sute sau mii şi mii = extrem de mulţi. A avea o mie şi o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componenţa numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S.f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍILEA, MÍA, num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouă sute nouăzeci şi nouălea şi al o mie unulea. [Pr: mi-i-. – Var.: míelea num. ord.] – Mie + le + a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIA miéle f. Puiul de gen feminin al oii. [Art. miaua; G.-D. mielei] /<lat. agnella
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÍE1 mii num. card. 1) Nouă sute plus o sută. 2) (cu valoare de num. ord.) Al miilea; a mia. /<lat. milia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÍE2 mii f. 1) Număr constând din o mie de unităţi. 2) Cifra 1000. 3) Obiect marcat cu cifra dată. [G.-D. miei] /<lat. milia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

miá (-ále), s.f. – Mioară. – Mr. ńaua, istr. miǫ. Lat. agnella (Puşcariu 1056; Capidan, REB, I, 217), cf. it. agnella. Mială, s.f. (mioară; brîu de miel) este o simplă variantă, formată după pl. miale.
(Dicţionarul etimologic român)

míe (míi), s.f. – Numeral cardinal după 999; miar. – Mr. ńil’e, megl. mil’ă, istr. mil’e. Lat. mῑlia, pl. lui mῑlle (Puşcariu 1069; Candrea-Dens., 1100; REW 5573), cf. alb. miië (Philippide, II, 648), it. mille, fr., sp., port. mil. – Der. miar, s.n. (Arg.), format după decar, sutar; miaş, s.m. (căpitan peste o mie de soldaţi); înmii, vb. (a înmulţi cu o mie); miime, s.f. (a mia parte).
(Dicţionarul etimologic român)

mia s. f., art. miáua (sil. mia-ua), g.-d. art. miélei; pl. miéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dóuă mii num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

míe s. f., art. mía, g.-d. art. míei; pl. mii, art. míile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pelín mie s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mie-luşéi (ploaie cu gheaţă) s. m. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dóuă míilea (precedat de al) num. m., f. a dóuă mia
(Dicţionar ortografic al limbii române)

míilea (precedat de al + num., referitor la mii) num. m. (sil. mi-i-) (al două miilea), f. a ... mia (a două mia)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MIA s. v. mioară.
(Dicţionar de sinonime)

MÍE s. (fam.) miar. (Avea la el doar o ~ pentru cumpărături.)
(Dicţionar de sinonime)

MIE-LUŞÉI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi

Cuvinte se termină cu literele: ia