miarță
MIÁRŢĂ, miarţe, s.f. (Pop.) Fiinţă pipernicită; stârpitură. [Pl. şi: mierţe] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
miárţă s. f. (sil. miar-), g.-d. art. miárţei/ miérţei; pl. miárţe/miérţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
miárţă s. f. (sil. miar-), g.-d. art. miárţei/ miérţei; pl. miárţe/miérţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)