miastenie

MIASTENÍE, miastenii, s.f. Boală a muşchilor scheletului, caracterizată prin oboseală anormală şi rapidă, până la epuizare, la cele mai mici eforturi. [Pr.: mi-as-] – Din fr. myasthénie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIASTENÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată printr-o epuizare anormală şi rapidă a forţei musculare, fără semne de paralizie. [Gen. -iei. / < fr. myasthénie, cf. gr. mys – muşchi, a – fără, sthenos – forţă].
(Dicţionar de neologisme)

MIASTENÍE s. f. sindrom caracterizat printr-o epuizare anormală şi rapidă a forţei musculare, fără semne de paralizie. (< fr. myasthénie)
(Marele dicţionar de neologisme)

miasteníe s. f. (sil. mi-as-), art. miastenía, g.-d. art. miasteníei; pl. miasteníi, art. miasteníile
(Dicţionar ortografic al limbii române)