mico

MICO- Element prim de compunere savantă, cu sensul de „ciupercă”, „referitor la ciuperci”. [< fr. myco-, it. mico-, cf. gr. mykes].
(Dicţionar de neologisme)

MIC(O)- / MICET(O)-, -MICÉTE, -MICÍNĂ, -MICÓZĂ elem. „ciupercă”. (< fr. myc/o/-, mycét/o/-, -mycétes, -mucine, – mycose, cf. gr. mykes)
(Marele dicţionar de neologisme)

MICO- elem. mic(o)-.
(Marele dicţionar de neologisme)