microfonie

MICROFONÍE, microfonii, s.f. 1. Reacţie acustică nedorită care apare între microfonul şi difuzorul unui sistem electroacustic în condiţiile unei amplificări mari sau ale amplasării acestora în încăperi necorespunzătoare din punct de vedere acustic. 2. Perturbaţie într-un sistem electroacustic datorată vibraţiei mecanice nedoritc a unor componente ale acestuia; efect microfonic. – Din fr. microphonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MICROFONÍ//E ~i f. Reacţie acustică nedorită care apare între microfonul şi difuzorul unui sistem electroacustic. /<fr. microphonie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MICROFONÍE s.f. 1. Reacţie care se produce între un microfon în funcţiune şi difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ♦ Fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcţionează bine gama de unde scurte. 2. Slăbire a vocii. [Gen. -iei. / < fr. microphonie].
(Dicţionar de neologisme)

MICROFONÍE s. f. 1. reacţie care se produce între un microfon în funcţiune şi difuzoarele sale atunci când amplificatorul întrece ca volum o anumită limită. ♢ fenomen care are loc atunci când la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu funcţionează bine gama de unde scurte. 2. slăbire a vocii. (< fr. microphonie)
(Marele dicţionar de neologisme)

microfoníe s. f. (sil. -cro-), pl. microfoníi
(Dicţionar ortografic al limbii române)