mielea

MÍILEA, MÍA, num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouă sute nouăzeci şi nouălea şi al o mie unulea. [Pr: mi-i-. – Var.: míelea num. ord.] – Mie + le + a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍELEA num. ord. v. miilea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

dóuă míilea (precedat de al) num. m., f. a dóuă mia
(Dicţionar ortografic al limbii române)

míilea (precedat de al + num., referitor la mii) num. m. (sil. mi-i-) (al două miilea), f. a ... mia (a două mia)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

míelea (precedat de al + num. o, referitor la 1000) num. m., f. a mía/a o mía
(Dicţionar ortografic al limbii române)