MIELÚŢ, -Ă, mieluţi, -e, s.m. şi f. Mieluşel (1). – Miel + suf. -uţ.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mielúţ s. m., pl. mielúţi(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:MIELÚŢ s. (ZOOL.) mieluşel, mieluşor, (rar) mieluş.(Dicţionar de sinonime)