mielușei

MIELÚŞ, -Ă, mieluşi, -e, s.m. şi f. (Rar) Mieluşel. – Miel + suf. -uş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIELUŞÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mieluşei, -ele, subst. 1. S.m. şi f. Diminutiv al lui miel; mieluş, mieluşor, mieluţ. 2. S.m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheaţă. – Miel + suf. -uşel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIELUŞ//ÉL ~éi m. (diminutiv de la miel) la pl. Ninsoare în formă de părticele sferice mici; ploaie cu gheaţă. /miel + suf. ~uşel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mielúş s. m., pl. mielúşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mieluşél s. m., pl. mieluşéi, art. mieluşéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mielúşă s. f., art. mielúşa, g.-d. art. mielúşei; pl. mielúşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MIELÚŞ s. v. mieluşel, mieluşor, mieluţ.
(Dicţionar de sinonime)

MIELUŞÉL s. v. mieluţ.
(Dicţionar de sinonime)

MIELUŞÉL s. v. papanaş.
(Dicţionar de sinonime)