MIELÚŢ, -Ă, mieluţi, -e, s.m. şi f. Mieluşel (1). – Miel + suf. -uţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mielúţ s. m., pl. mielúţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mielúţă s. f., g.-d. art. mielúţei; pl. mielúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MIELÚŢ s. (ZOOL.) mieluşel, mieluşor, (rar) mieluş.
(Dicţionar de sinonime)
MIELÚŢĂ s. v. mia, mieluşea, mioară.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mielúţ s. m., pl. mielúţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MIELÚŢ s. (ZOOL.) mieluşel, mieluşor, (rar) mieluş.
(Dicţionar de sinonime)
MIELÚŢĂ s. v. mia, mieluşea, mioară.
(Dicţionar de sinonime)