miez dex - definiţie, sinonime, conjugare

miez

[Sinonime]
MIEZ, miezuri, s.n. 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc., inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spaţiu etc. interior; spec. partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ♦ Expr. A hrăni (sau a creşte pe cineva) cu miez de nucă = a ţine pe cineva în huzur; a răsfăţa. ♦ (Tehn.) Parte a unei forme de turnătorie, aşezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obţin goluri sau scobituri într-o piesă turnată. ♦ Piesă de fier masiv, de oţel sau formată din lame de oţel decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice. 2. Fig., Partea esenţială, fondul unei probleme; semnificaţie, tâlc. ♢ Loc. adj. Cu miez = cu tâlc, substanţial. 3. (În sintagmele) Miezul nopţii sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioadă din jurul orei 24; toiul nopţii. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiază; b) perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). – Din lat. medius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIEZ ~uri n. 1) Partea inferioară, de obicei moale, a unui fruct, a unui sâmbure, a pâinii. ~ de nucă. 2) Partea din mijloc a unui lucru. ~ul osului. 3) pop. Partea comestibilă, curăţată de coajă, a seminţelor (de floarea-soarelui, de dovleac etc.). 4) Moment când o acţiune sau un fenomen în desfăşurare atinge cea mai mare intensitate; toi. ♢ ~ul nopţii mijlocul, toiul nopţii. ~ul verii mijlocul, toiul verii. 5) fig. Partea esenţială a unei probleme; esenţă; fond. ♢ Cu ~ cu conţinut, cu tâlc. /<lat. medius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

miéz (miézuri), s.n. – 1. Mijloc, centru, punct central. – 2. Inimă, buric, gălbenuş. – 3. Pulpă, măduvă. – 4. Esenţă; partea moale a pîinii. – Mr. ńedzu, megl. (m)ńez, istr. mež. Lat. mĕdius (Diez, I, 276; Puşcariu 1075; Candrea-Dens., 1105; REW 5462). – Der. miază, adj. (medie), din lat. mĕdia, păstrat numai în comp.; miază Păresi (înv., apoi Miezi-Păresimi), s.f. (jumătatea postului mare), din lat. media quadragesima; miazănoapte, s.f. (înv., miezul nopţii; înv., larvă nocturnă; nord); substituită la primul sens de miezul nopţii; miazăzi, s.f. (înv., amiază; sud), substituită la primul sens de amiază, v. aici; miezos, adj. (cu mult miez, cărnos); miezură, s.f. (lînă de proastă calitate, resturi de la darac; Bucov., tărîţe), sing. reconstitiut din pl. miezuri; miezuină, s.f. (Trans., hotar, hat, răzor), cu suf. -ină ca în viezuină, păscuină (relaţie cu mejdină, cf. Candrea, Cihac, II, 191, Tiktin, e dubioasă); primez (var. primiez), s.n. (despărţitură; scîndură sau băţ care desparte doi cai într-un grajd), în Olt., Banat şi Trans., poate direct din lat. per medium (Candrea-Dens., 1103; Tiktin); împremieza, vb. (a separa cu un perete despărţitor; a împărţi în două).
(Dicţionarul etimologic român)

miez s. n./ s. m., (tehn.) pl. n. miézuri/(părţi comestibile la nuci) m. miezi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MIEZ s. 1. v. centru. 2. (reg.) sâmbure. (~ de nucă.) 3. centru, mijloc, (fig.) buric, inimă. (În ~ul pământului.) 4. v. toi. 5. (BIS.) miezul păresimilor = (reg.) tândala (art.).
(Dicţionar de sinonime)

MIEZ s. v. conţinut, esenţă, fond, materie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi mie

Cuvinte se termină cu literele: ez iez