miime

MIÍME, miimi, s.f. Număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. ♦ Unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc. – Mie + suf. -ime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIÍM//E ~i f. Fiecare dintre părţile egale ale unui întreg, împărţit într-o mie; a mia parte din ceva. /mie + suf. ~ime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

miíme s. f., g.-d. art. miímii; pl. miími
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MIÍME s. promilă. (O ~ dintr-un întreg.)
(Dicţionar de sinonime)