mijire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MIJÍ, mijesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A începe să se zărească; a apărea, a se ivi. ♢ Expr. A miji (sau refl. impers.) a se miji de ziuă = a se face ziuă. A(-i) miji (cuiva) mustaţa = a începe să-i crească unui tânăr mustaţa, a fi pe punctul de a deveni bărbat. ♦ (Despre plante) A răsări, a încolţi. 2. A strânge parţial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu întunericul. ♢ Tranz. Mijea ochii. ♦ (Despre ochi) A se închide (de somn sau de oboseală). – Din bg. miža.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIJÍRE, mijiri, s.f. Acţiunea de a miji şi rezultatul ei; apariţie, ivire, mijeală; licărire. – V. miji.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MIJ//Í ~ésc 1. intranz. 1) A începe să capete contururi precise; a deveni treptat vizibil. ♢ ~ de ziuă a se face ziuă; a se lumina de ziuă. A(-i) ~ (cuiva) mustaţa a începe să(-i) crească (cuiva) mustaţa. 2) (despre plante) A ieşi din pământ (după încolţire); a răsări. 3) A privi cu ochii pe jumătate închişi (pentru a vedea mai bine sau pentru a se acomoda la un nou mediu). 2. tranz. (ochii) A închide pe jumătate. /<bulg. miža
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mijí (mijésc, mijít), vb. – 1. A clipi, a întredeschide ochii, a-i închide pe jumătate. – 2. A dormita. – 3. A închide ochii în jocul de-a baba oarba. – 4. A se ivi, a se lumina de ziuă. – 5. (Refl.) (Despre mustaţă, plante) A începe să crească. – Var. amiji, umezi. Megl. mijǫs. Sl. mižati „a închide ochii” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 195; Berneker, II, 56; Graur, BL, VI, 172), cf. bg. mižjă, zamižavam (› amiji), sl. omežati (› umezi), sb., cr. mižiti, rus. smežiti (Vasmer, II, 113). Cf. mică. – Der. mija, s.f. (cloşcă); mijoarcă, s.f. (Bucov., cloşcă); mijitor, adj. (care se iveşte); mijos, adj. (care clipeşte); miză, s.f. (sens nesigur; ceva ce abia mijeşte, ceva nesemnificativ), sec. XVII, înv., folosit o singură dată de Dosoftei.
(Dicţionarul etimologic român)

mijí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mijésc, imperf. 3 sg. mijeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mijeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mijíre s. f., g.-d. art. mijírii; pl. mijíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MIJÍ vb. 1. v. apărea. 2. v. germina.
(Dicţionar de sinonime)

MIJÍ vb. v. călăuzi, conduce, dirija, ghida, îndruma, povăţui, sfătui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi mij miji mijir

Cuvinte se termină cu literele: re ire jire ijire