mijloacele dex - definiţie, sinonime, conjugare

mijloacele

[Sinonime] mijloc mijloc
MÍJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, s.n. I. 1. Punct care se găseşte la egală depărtare de două extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spaţiu, la oarecare distanţă de margine. ♢ Loc. adj. De mijloc = situat între limita superioară şi cea inferioară; mijlociu. ♢ Loc. adv. La (sau în) mijloc = (aproximativ) în centru, în spaţiul care separă două persoane sau două lucruri. ♢ Loc. prep. Prin mijlocul... = printre. Din mijlocul... = dintre. În mijlocul... = între2. ♢ Expr. A fi la mijloc = a fi în cauză, în joc. A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelămurit, necunoscut la baza unui lucru. A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între două persoane care se ceartă, pentru a le împiedica să se încaiere; a media într-un conflict. A-şi pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirmă; a garanta. 2. Nume dat anumitor părţi ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrală a obiectului respectiv. 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace şi şolduri; talie, brâu. ♢ Expr. A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ţine etc.) de mijloc = a petrece braţul în jurul taliei cuiva (în semn de afecţiune). 4. (Înv.) Mediu1, ambianţă. 5. Moment situat la aceeaşi depărtare de începutul şi sfârşitul unei acţiuni, al unei perioade de timp; jumătate. ♢ Loc. adv. La mijloc = între două momente; între un moment trecut şi cel prezent. ♢ Loc. prep. În mijlocul... = în cursul..., în toiul..., în puterea... ♦ (Înv.) Veacul (sau vârsta) de mijloc = evul mediu. ♦ Parte a unei acţiuni, a unei naraţiuni etc. situată între începutul şi sfârşitul ei. 6. (Înv. şi pop.) Ceea ce are calitatea, valoarea situată între o limită superioară şi altă inferioară. ♢ Loc. adj. De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. (Expr.) Cale (sau drum) de mijloc = poziţie intermediară între două extreme, soluţie moderată sau de compromis; atitudine ponderată. II. 1. Ceea ce serveşte ca unealtă pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilităţi (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; p. ext. cale, metodă, procedeu. ♦ Chip, fel. ♦ Posibilitate, putinţă. 2. (Concr.; la pl.) Unelte, utilaj. ♢ Mijloace de muncă = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul cărora oamenii acţionează asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmărit de ei. Mijloace de producţie = totalitatea obiectelor muncii şi a mijloacelor de muncă pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. Mijloace de circulaţie (sau de locomoţie) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor. 3. (Concr.) Avere, bani, resurse, fonduri. [Acc. şi: mijlóc] – Lat. medius locus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍJL//OC2 ~oáce n. 1) Mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; metodă; procedeu; modalitate; manieră. ~oace de prevenire a bolilor. 2) Fel, chip de a fi, de a se manifesta. ~ de exprimare. ♢ Prin toate ~oacele folosind toate posibilităţile. 3) la pl. Resurse materiale; bani. Lipsit de ~oace. 4) Ansamblu al celor necesare pentru realizarea unei acţiuni. ~oace de transport. ♢ ~oace de producţie totalitate a uneltelor de muncă. /<lat. medius locus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mijlóc (mijloáce), s.n. – 1. Miez, centru. – 2. Talie, cingătoare, brîu. – 3. Intermediu, formă, metodă. – 4. (Pl.) Posibilităţi, avere, bogăţie. – Var. (Munt.) miljoc. Mr. ńoldzuc, ńoldzică, megl. mejluc, istr. mejloc. Lat. mĕdius locus (Cipariu, Gram., 95; Puşcariu 1076; Candrea-Dens., 1112; REW 5462) sau, mai curînd, în interiorul românei, din miez loc, cf. fr. milieu. Der. direct din lat. *mediulocu ar prezenta dificultatea lui l intervocalic, pe care Puşcariu încerca s-o soluţioneze prin intermediul unei forme *mediolus locus, care pare inutilă. Rezultatul miez-mij- se datorează, după Densusianu, Filologie, 447 şi Candrea, influenţei sl. mežda; mai curînd se datorează dificultăţii de pronunţare a grupului zl, puţin obişnuit în rom., care ar fi dezvoltat un iot, de unde mij-, ca şi breazbreji. Der. mijlocaş, adj. (de mijloc); mijlocaş, s.m. (locuitor cu o situaţie economică de mijloc; calul de la mijloc la un vehicul tras de trei cai); mijlocel, adj. (median); mijloci, vb. (a intermedia, a intervenia se interpune; a obţine, a procura); mijlocitor, adj. (care intermediază); mijlociu, adj. (mediu; mediocru, curent); mijlocie, s.f. (medie, termen mediu); nemijlocit, adj. (imediat).
(Dicţionarul etimologic român)

míjloc/mijlóc (procedeu, unealtă, avere, corp central) s. n., pl. míjloace/mijloáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SECOLUL DE MÍJLOC s. v. evul mediu.
(Dicţionar de sinonime)

MÍJLOC s. 1. v. centru. 2. centru, (fig.) buric, inimă, (înv. fig.) dric. (În ~ul oraşului.) 3. cen-tru, miez, (fig) buric, inimă. (În ~ul pământului.) 4. (fig) sân. (Se află în ~ul familiei.) 5. jumătate. (La ~ul scândurii.) 6. v. brâu. 7. (ANAT.) şale (pl.). (O doare ~ul.) 8. jumătate. (La ~ul săptămânii.) 9. v. toi. 10. v. mod. 11. v. avere. 12. v. fond. 13. mijloc de transport v. vehicul.
(Dicţionar de sinonime)

MÍJLOC s. v. ambianţă, anturaj, cadru, cerc, gros, intermediar, mediator, mediu, mijlocitor, mulţime, sferă, societate.
(Dicţionar de sinonime)

VEACUL DE MÍJLOC s. v. evul mediu.
(Dicţionar de sinonime)

VÂRSTA DE MÍJLOC s. v. evul mediu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi mij mijl mijlo mijloa

Cuvinte se termină cu literele: le ele cele acele oacele