mijlocitoare

MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care mijloceşte; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIJLOCIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care mijloceşte o înţelegere; mediator; intermediar. /a mijloci + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mijlocitór s. m., pl. mijlocitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mijlocitoáre s. f., g.-d. art. mijlocitoárei; pl. mijlocitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MIJLOCITÓR s. 1. v. mediator. 2. v. misit. 3. v. proxenet.
(Dicţionar de sinonime)

MIJLOCITÓR s. v. peţitor.
(Dicţionar de sinonime)

MIJLOCITOÁRE s. intermediară, (înv. şi reg.) telăliţă, teleleică. (~ într-o tranzacţie.)
(Dicţionar de sinonime)