milenar
MILENÁR, -Ă, milenari, -e, adj. Care există, care datează de o mie de ani, care durează de un mileniu; p. ext. care există de mii de ani. – Din fr. millénaire, lat. millenarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MILENÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are un mileniu; existent de o mie de ani. Tradiţie ~ă. 2) Care există de milenii; foarte vechi. Arbore ~. /<fr. millénaire, lat. millenarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MILENÁR, -Ă adj. (Existent) de o mie de ani, de un mileniu; (p. ext.) de mii de ani. [Cf. fr. millénaire, lat. millenarius].
(Dicţionar de neologisme)
MILENÁR, -Ă adj. care datează de o mie (sau de mii) de ani. (< fr. millénaire, lat. millenarius)
(Marele dicţionar de neologisme)
milenár adj. m., pl. milenári; f. sg. milenáră, pl. milenáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MILENÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are un mileniu; existent de o mie de ani. Tradiţie ~ă. 2) Care există de milenii; foarte vechi. Arbore ~. /<fr. millénaire, lat. millenarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MILENÁR, -Ă adj. care datează de o mie (sau de mii) de ani. (< fr. millénaire, lat. millenarius)
(Marele dicţionar de neologisme)
milenár adj. m., pl. milenári; f. sg. milenáră, pl. milenáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)