militar
[Sinonime]
MILITÁR, -Ă, militari, -e, s.m. şi f., adj. l. S.m. şi f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care îşi face stagiul militar; ostaş, oştean. 2. Adj. Care aparţine armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostăşesc. ♢ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligaţi să-l presteze toţi bărbaţii valizi ai unei ţări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MILITÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de armată sau de militari; propriu armatei sau militarilor. Aviaţie ~ă. ♢ Serviciu ~ durată de instruire a cetăţenilor în rândurile forţelor armate. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MILITÁR2 ~i m. Persoană care îşi face stagiul militar sau face parte din cadrele armatei; ostaş; soldat. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MILITÁR, -Ă adj. Care ţine de armată; ostăşesc. ♢ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetăţean. ♦ Care se bazează pe armată; care ţine de război; războinic. // s.m. Persoană care aparţine cadrelor active ale armatei; ostaş. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius].
(Dicţionar de neologisme)
MILITÁR, -Ă I. adj. care ţine de armată; ostăşesc. ♦ stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetăţean. ♦ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparţine cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär)
(Marele dicţionar de neologisme)
militár adj. m., s. m., pl. militári; f. sg. militáră, pl. militáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MILITÁR s., adj. 1. s. v. ostaş. 2. adj. cazon, milităresc, ostăşesc, soldăţesc, (rar) marţial, (pop.) cătănesc, (înv.) oştenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. v. armat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MILITÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de armată sau de militari; propriu armatei sau militarilor. Aviaţie ~ă. ♢ Serviciu ~ durată de instruire a cetăţenilor în rândurile forţelor armate. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MILITÁR, -Ă adj. Care ţine de armată; ostăşesc. ♢ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetăţean. ♦ Care se bazează pe armată; care ţine de război; războinic. // s.m. Persoană care aparţine cadrelor active ale armatei; ostaş. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius].
(Dicţionar de neologisme)
MILITÁR, -Ă I. adj. care ţine de armată; ostăşesc. ♦ stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetăţean. ♦ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparţine cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär)
(Marele dicţionar de neologisme)
militár adj. m., s. m., pl. militári; f. sg. militáră, pl. militáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MILITÁR s., adj. 1. s. v. ostaş. 2. adj. cazon, milităresc, ostăşesc, soldăţesc, (rar) marţial, (pop.) cătănesc, (înv.) oştenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. v. armat.
(Dicţionar de sinonime)