militare dex - definiţie, sinonime, conjugare
MILITÁ, militez, vb. I. Intranz. A desfăşura o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural; a lupta pentru un principiu, pentru o cauză. – Din fr. militer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MILITÁR, -Ă, militari, -e, s.m. şi f., adj. l. S.m. şi f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care îşi face stagiul militar; ostaş, oştean. 2. Adj. Care aparţine armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostăşesc. ♢ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligaţi să-l presteze toţi bărbaţii valizi ai unei ţări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MILIT//Á ~éz intranz. 1) A participa în mod activ la viaţa social-politică. 2) A desfăşura o luptă intensă pentru biruinţa unei idei sau a unei cauze. 3) A constitui o dovadă, un argument pentru ceva; a pleda. Aceste dovezi militează în favoarea noastră. /<fr. militer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MILITÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de armată sau de militari; propriu armatei sau militarilor. Aviaţie ~ă. ♢ Serviciu ~ durată de instruire a cetăţenilor în rândurile forţelor armate. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MILITÁR2 ~i m. Persoană care îşi face stagiul militar sau face parte din cadrele armatei; ostaş; soldat. /<fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

militá (militéz, militát), vb. – A lupta. Fr. militer. – Der. militant, adj., din fr. militant; militar, adj., din fr. militaire; milităresc, adj. (cazon); milităreşte, adv. (ca militarii); militărie, s.f. (viaţă, carieră de militar); militărime, s.f. (reuniune, grup de militari); militarism, s.n., din fr. militarisme; militariza, vb., din fr. militariser; demilitariza, vb., din fr. démilitariser; milităros, adj. (războinic, curajos, hotărît, mîndru); miliţie, s.f., din fr. milice, în parte prin rus. milicija; miliţian, s.m.
(Dicţionarul etimologic român)

MILITÁ vb. I. intr. A lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. [< fr. militer, it., lat. militare].
(Dicţionar de neologisme)

MILITÁR, -Ă adj. Care ţine de armată; ostăşesc. ♢ Serviciu militar = stagiu făcut în armată de un cetăţean. ♦ Care se bazează pe armată; care ţine de război; războinic. // s.m. Persoană care aparţine cadrelor active ale armatei; ostaş. [Cf. fr. militaire, it. militare, lat. militaris, militarius].
(Dicţionar de neologisme)

MILITÁ vb. intr. a lupta intens pentru un principiu, pentru o cauză etc. (< fr. milliter, lat. militare)
(Marele dicţionar de neologisme)

MILITÁR, -Ă I. adj. care ţine de armată; ostăşesc. ♦ stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetăţean. ♦ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparţine cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär)
(Marele dicţionar de neologisme)

militá vb., ind. prez. 1 sg. militéz, 3 sg. şi pl. militeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

militáre s. f., g.-d. art. militării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

militár adj. m., s. m., pl. militári; f. sg. militáră, pl. militáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MILITÁR s., adj. 1. s. v. ostaş. 2. adj. cazon, milităresc, ostăşesc, soldăţesc, (rar) marţial, (pop.) cătănesc, (înv.) oştenesc, oştesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 3. adj. v. armat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi mil mili milit milita

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare litare