miliţie

MILÍŢIE, miliţii, s.f. 1. (În fostele ţări socialiste din Europa) Instituţie de stat având drept scop menţinerea ordinii publice şi respectarea regulilor de convieţuire socială; reprezentanţii acestei instituţii; p. ext. clădirea în care îşi avea sediul această instituţie; poliţie. 2. (În vechea organizare militară) Armată nepermanentă sau de rezervă, care cuprindea şi unele corpuri speciale de armată; p. ext. (pop.) serviciu militar, armată. – Din lat. militia, rus. milicÿa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MILÍŢIE f. înv. 1) Organ de stat însărcinat cu menţinerea ordinii publice, cu apărarea proprietăţii de stat şi individuale; poliţie. 2) Totalitate a lucrătorilor care făceau parte din acest organ; poliţie. /<lat. militia, rus. miliţia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MILÍŢIE s.f. 1. Corp de armată nepermanent înfiinţat la începutul republicii romane, care era chemat sub arme numai în timp de război. ♦ (În trecut) Armată neregulată de rezervă, compusă din orăşeni şi ţărani, cuprinzând şi unele corpuri de armată speciale. 2. (În fostele ţări socialiste din Europa) Instituţie care avea drept scop menţinerea ordinii şi a securităţii publice. [Gen. -iei. / < rus. miliţiia, cf. lat. militia, fr. milice].
(Dicţionar de neologisme)

MILÍŢIE s. f. 1. armată nepermanentă sau de rezervă, cuprinzând şi unele corpuri speciale. 2. (în unele ţări şi la noi până în 1989) organ de stat având drept scop apărarea ordinii publice, a proprietăţii de stat şi a celei personale, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. (< lat. militia, /2/ rus. miliţiia)
(Marele dicţionar de neologisme)

milíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. milíţia (sil. -ţi-a), g.-d, art. milíţiei; pl. milíţii, art. milíţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MILÍŢIE s. secţie. (A dus hoţul la ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MILÍŢIE s. v. armată, militărie.
(Dicţionar de sinonime)