milostivire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MILOSTIVÍ, milostivesc, vb. IV. Refl. A fi cuprins de milă1, a i se face milă1 (de cineva); a se îndura, a se îndupleca; a se înduioşa. – Din milostiv.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MILOSTIVÍRE, milostiviri, s.f. Faptul de a se milostivi. 1. Milă1, compătimire, îndurare; înduioşare, bunăvoinţă. 2. Binefacere, pomană, dar2. ♦ Calitatea de a fi darnic, generos; dărnicie, generozitate. – V. milostivi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE MILOSTIV//Í mă ~ésc intranz. A fi milostiv; a manifesta milă. /Din milostiv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

milostiví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. milostivésc, imperf. 3 sg. milostiveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. milostiveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

milostivíre s. f., g.-d. art. milostivírii; pl. milostivíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MILOSTIVÍ vb. v. îndura.
(Dicţionar de sinonime)

MILOSTIVÍRE s. 1. v. îndurare. 2. v. milă. 3. milă, pomană, (înv. şi pop.) milostenie. (Trăieşte din ~ altora.) 4. v. iertare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Milostivire ≠ neîndurare, nemilostivire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi mil milo milos milost

Cuvinte se termină cu literele: re ire vire ivire tivire