miluire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MILUÍ, miluiesc, vb. IV. Tranz. l. A da cuiva de pomană. ♦ Spec. (Înv.) A face o danie; a dărui. 2. A se arăta milostiv (1) faţă de cineva; a se îndura de cineva. – Din sl. milovati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MILUÍRE, miluiri, s.f. Acţiunea de a milui şi rezultatul ei. – V. milui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MILU//Í ~iésc tranz. (persoane) 1) A trata în semn de milă. 2) A înconjura de atenţie manifestând milă. /<sl. milovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

miluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. miluiésc, imperf. 3 sg. miluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. miluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

miluíre s. f., g.-d. art. miluírii; pl. miluíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MILUÍ vb. v. ajuta.
(Dicţionar de sinonime)

MILUÍ vb. v. absolvi, alinta, conjura, cruţa, dezmierda, ierta, implora, îndura, milostivi, mângâia, salva, scăpa, scuti.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi mil milu milui miluir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire luire iluire