mimică dex - definiţie, sinonime, conjugare

mimică

mimică mimic
MÍMIC, -Ă, mimici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Arta de a exprima pe scenă, prin mişcările feţei (şi prin gesturi), sentimente şi idei. ♦ Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feţei, mină2. 2. Adj. Care se referă la mim (2) sau la mimică (1); de mim (2). – Din fr. mimique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍMI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de mim sau de mimică; propriu mimului sau mimicii. Poezie ~că. /<fr. mimique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÍMICĂ f. 1) Artă de exprimare a gândurilor şi a sentimentelor prin gesturi sau prin modificarea expresiei feţei. 2) Ansamblu de gesturi şi de modificări ale fizionomiei care însoţeşte sau înlocuieşte limbajul verbal. 3) rar Ansamblu de trăsături specifice feţei; expresie a feţei; fizionomie; chip; figură. [G.-D. mimicii] /<fr. mimique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÍMIC, -Ă adj. Referitor la mim sau la mimică; de mim. [Cf. fr. mimique, lat. mimicus, gr. mimikos].
(Dicţionar de neologisme)

MÍMICĂ s.f. Arta de a exprima prin gesturi (mai ales prin expresia feţei) sentimente şi idei; (p. ext.) expresie a feţei. [< fr. mimique, it. mimica].
(Dicţionar de neologisme)

MÍMIC, -Ă I. adj. referitor la mim, la mimică. II. s. f. expresie a feţei. ♢ arta de a exprima sentimente şi idei prin expresia feţei şi prin gesturi. (< fr. mimique, lat. mimicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

mímic adj. m., pl. mímici; f. sg. mímică, pl. mímice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mímică s. f., g.-d. art. mímicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mi mim mimi mimic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica mica imica