minciunii dex - definiţie, sinonime, conjugare
MINCIÚNĂ, minciuni, s.f. 1. Denaturare intenţionată a adevărului având de obicei ca scop înşelarea cuiva; neadevăr. ♢ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A purta (sau a duce, a ţine) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ţine de cuvânt; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minţi. ♦ Înşelăciune, vicleşug. ♦ Ficţiune, născocire, plăsmuire. ♦ (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunică (2). – Lat. mentio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MINCIUNÍ, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minţi. – Din minciună.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MINCIÚN//Ă ~i f. 1) Afirmaţie prin care se denaturează în mod intenţionat adevărul; neadevăr. A spune ~i. ♢ ~ gogonată, ~ încornorată neadevăr exagerat. A se prinde cu ~a a (se) descoperi, a lăsa să (se) descopere un neadevăr. 2) Plăsmuire răuvoitoare pusă în circulaţie; scornitură; născocire. ♢ Ce-i în mână nu-i ~ nu te bizui pe promisiuni, ci mulţumeşte-te cu ce ai în mod sigur. [G.-D. minciunii] /<lat. mentio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MINCIUN//Í ~ésc 1. tranz. pop. A induce în eroare, recurgând la minciuni; a minţi; a înşela. 2. intranz. A umbla cu minciuni. /Din minciună
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

minciúnă (minciúni), s.f. – 1. Neadevăr. – 2. Gogoaşă. – Mr. minţună, minţune, megl. minciună. Lat. *mentitiōnem, redus la *mentiōnem (Cipariu, Principii, 96; Meyer, Alb. St., IV, 126; Puşcariu, 1082; Candrea-Dens., 1136; Pascu, I, 116; REW 5508); cf. lat. *mentionāre › mr. minciunedzu, minciunare, megl. minciun, minciunari. Der. de la a minţi, prin intermediul lui *minţiciune redus ca putreziputrejune, repezi › repejune, pare mai puţin sigură, pentrureducerile sînt numai secundare şi tîrzii (cf. putreziciune, repeziciune) şi nu au eliminat în nici un caz formele întregi (cf. împuţiîmpuţiciune; dar nu este urmă de *minţiciune). – Cf. minţi, desminţi. Der. mincinos, adj. (care spune minciuni); minciuna, vb. (Trans., a ticlui, a însăila); minciunea, s.f. (gogoaşă); minciunos, adj. (Mold., care minte); minciuni, vb. (Mold., a minţi, a înşela).
(Dicţionarul etimologic român)

minciúnă s. f., g.-d. art. minciúnii; pl. minciúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

minciuní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. minciunésc, imperf. 3 sg. minciuneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. minciuneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MINCIÚNĂ s. 1. invenţie, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, braşoavă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.) 2. v. ipocrizie. 3. v. minciunea.
(Dicţionar de sinonime)

MINCIÚNĂ s. v. amăgire, eres, erezie, iluzie, pătlagină.
(Dicţionar de sinonime)

MINCIUNÍ vb. v. minţi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Minciunăadevăr
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi min minc minci minciu

Cuvinte se termină cu literele: ii nii unii iunii ciunii