mindir

MINDÍR, mindire, s.n. (Reg.) 1. Saltea umplută cu paie. 2. Plapumă; cuvertură. 3. Haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci, vătuită şi trasă la maşină. – Din tc. minder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MINDÍR ~e n. reg. 1) Saltea umplută cu paie. 2) Învelitoare de pat; cuvertură. /<turc. minder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mindír (mindíre), s.n. – (Mold.) Saltea de paie. – Mr., megl. minder. Tc. minder (Roesler 599; Şeineanu, II, 260; Berneker, II, 59; Lokotsch 1464a; Ronzevalle 165), cf. ngr. μεντέρι, alb., sb. minder, bg. mender. – Der. mindirigiu, s.m. (plăpumar, tapiţer).
(Dicţionarul etimologic român)

mindír s. n., pl. mindíre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MINDÍR s. (reg.) păier, străjac. (Doarme pe un ~.)
(Dicţionar de sinonime)