minei dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÍNĂ1, mine, s.f. 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanţe minerale utile; complex de lucrări, de instalaţii în subteran şi la suprafaţă, destinate exploatării, cu ajutorul puţurilor şi galeriilor, a unui zăcământ de substanţe minerale utile; subteran, baie2. ♦ Fig. Izvor nesecat (de bogăţie). 2. Armă explozivă care se aşază pe pământ sau în pământ, în apă etc. şi care explodează la atingere sau la comandă. 3. Bucată subţire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material, folosită la confecţionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍNĂ2, mine, s.f. Expresie a feţei; fizionomie, chip, înfăţişare. ♢ Expr. A avea (o) mină bună (sau rea) = a arăta bine (sau rău), a părea sănătos (sau bolnav). – Din fr. mine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍNĂ3, mine, s.f. Veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu o sută de drahme. – Din fr. mine, lat. mina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MINÉI, mineie, s.n. Carte bisericească ortodoxă în care sunt indicate, pe luni şi pe zile, slujbele religioase. – Din sl. mineĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍN//Ă1 ~e f. 1) Subteran de unde se exploatează zăcăminte minerale. 2) Ansamblu de lucrări şi de instalaţii ce ţin de extragerea zăcămintelor minerale. 3) Parte centrală de grafit sau de alt material a unui creion. 4) fig. Sursă inepuizabilă (de bogăţie). 5) Armă explozivă al cărei dispozitiv poate exploda în pământ sau în apă. Câmp de ~e. [G.-D. minei] /<fr. mine, germ. Mine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÍN//Ă2 ~e f. Expresie specifică a feţei, care denotă o anumită stare de spirit sau o anumită atitudine. /<fr. mine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÍN//Ă3 ~e f. (în antichitatea greacă) Greutate sau monedă egală cu o sută de drahme. /<fr. mine, lat. mina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MINÉI ~e n. bis. Carte religioasă în care sunt indicate (pe luni şi pe zile) toate slujbele din cursul anului. /<sl. minei
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mínă (míne), s.f. – Sursă, filon, zăcămînt. Fr. mine. Este omonim cu mină, s.f. (aparenţă, aspect, prezenţă, faţă), din fr. mine. – Der. miner, s.m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner.
(Dicţionarul etimologic român)

minéi (minéie) s.n. – Minologhion. – Mr. mineu. Ngr. μιναϊον (Murnu 37), în parte prin intermediul sl. mineja, cf. bg., sb. minei. A circulat puţin şi forma minologhion, s.n. (înv.), din ngr. μηνολόγιον (Gáldi 210).
(Dicţionarul etimologic român)

MÍNĂ1 s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ♦ Ansamblul lucrărilor subterane care permite exploatarea unor zăcăminte. ♦ (Fig.) Mare bogăţie (ascunsă). 2. Cilindru subţire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Armă alcătuită dintr-o încărcătură de exploziv şi un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine].
(Dicţionar de neologisme)

MÍNĂ2 s.f. Înfăţişare; expresie a feţei; fizionomie. [< fr. mine].
(Dicţionar de neologisme)

MÍNĂ3 s.f. (La vechii greci) Monedă valorând o sută de drahme. [< fr. mine, lat. mina].
(Dicţionar de neologisme)

MÍNĂ1 s. f. 1. loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. 2. galerie săpată în frunzele sau în scoarţa unei plante de către insecte. 3. (fig.) mare bogăţie (ascunsă). 4. cilindru subţire de granit etc. din interiorul creioanelor sau pixurilor. 5. mijloc de luptă alcătuit dintr-o încărcătură de exploziv şi un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. (< fr. mine, germ. Mine)
(Marele dicţionar de neologisme)

MÍNĂ2 s. f. expresie a feţei; fizionomie. (< fr. mine)
(Marele dicţionar de neologisme)

MÍNĂ3 s. f. veche monedă grecească de aur sau de argint, valorând o sută de drahme. (< fr. mine, lat. mina)
(Marele dicţionar de neologisme)

mínă (loc subteran, fizionomie, monedă grecească) s. f., g.-d. art. mínei; pl. míne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

minéi s. n., pl. minéie
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÍNĂ s. 1. ocnă, subteran, (înv. şi reg.) baie, (înv.) madem, minieră. (Au intrat în ~.) 2. (înv. şi reg.) rudărie, (prin Ban.) caună. (~ de aur.)
(Dicţionar de sinonime)

MÍNĂ s. v. fizionomie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi min mine

Cuvinte se termină cu literele: ei nei inei