mineraliza
[Conjugare]
MINERALIZÁ, mineralizez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) transforma în mineral sau în apă minerală. – Din fr. minéraliser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MINERALIZ//Á ~éz tranz. A face să se mineralizeze. /<fr. minéraliser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE MINERALIZ//Á se ~eáză intranz. A se transforma în mineral. /<fr. minéraliser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MINERALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în mineral. [< fr. minéraliser].
(Dicţionar de neologisme)
MINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (despre metale) a (se) transforma în mineral. II. tr. 1. a modifica apa prin descompunerea substanţelor minerale. 2. a da aspect de mineral. (< fr. minéraliser)
(Marele dicţionar de neologisme)
mineralizá vb., ind. prez. 1 sg. mineralizéz, 3 sg. şi pl. mineralizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MINERALIZ//Á ~éz tranz. A face să se mineralizeze. /<fr. minéraliser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MINERALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în mineral. [< fr. minéraliser].
(Dicţionar de neologisme)
MINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (despre metale) a (se) transforma în mineral. II. tr. 1. a modifica apa prin descompunerea substanţelor minerale. 2. a da aspect de mineral. (< fr. minéraliser)
(Marele dicţionar de neologisme)
mineralizá vb., ind. prez. 1 sg. mineralizéz, 3 sg. şi pl. mineralizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)