miniatură dex - definiţie, sinonime, conjugare

miniatură

MINIATÚRĂ, miniaturi, s.f. 1. Operă de artă plastică (în special pictură) de dimensiuni reduse, lucrată cu multă fineţe şi minuţiozitate. ♢ În miniatură = a) (loc. adj.) de proporţii reduse; b) (Loc. adv.) pe plan restrâns, limitat; în mic. ♦ Desen ornamental sau figurativ executat în culori, care împodobea vechile cărţi şi manuscrise (religioase). ♦ Spectacol sau emisiune radiofonică sau de televiziune cu numere artistice de mici proporţii. 2. Obiect de dimensiuni reduse; spec. obiect de mici dimensiuni care reproduce, la o scară mult redusă, un alt obiect. [Pr: -ni-a-] – Din fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MINIATÚR//Ă ~i f. 1) Operă de artă plastică de dimensiuni mici, realizată cu multă măiestrie. 2) Ornament pictat pe manuscrisele vechi. 3) Operă de artă (muzicală, dramatică sau literară) de proporţii mici. [Sil. -ni-a-] /<fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MINIATÚRĂ s.f. 1. Pictură fină şi delicată de mici dimensiuni (făcută pe fildeş, pe email etc.). 2. Literă ornată sau ornament pictat care împodobea titlul sau începuturile capitolelor în vechile manuscrise. 3. Operă de artă, de literatură de dimensiuni mici, lucrată cu fineţe. ♦ Obiect de dimensiuni reduse. [Pron. -ni-a-. / cf. fr. miniature, it. miniatura].
(Dicţionar de neologisme)

MINIATÚRĂ s. f. 1. pictură fină şi delicată de dimensiuni reduse. 2. literă ornată care împodobea titlul sau începuturile capitolelor în vechile manuscrise. 3. operă de artă, de literatură, piesă muzicală de dimensiuni mici, lucrată cu fineţe. ♢ obiect de dimensiuni reduse. (< fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur)
(Marele dicţionar de neologisme)

miniatúră s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art. miniatúrii; pl. miniatúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mi min mini minia miniat

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura iatura