minimă dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÍNIM2, -Ă, minimi, -e, adj., s.f. 1. Adj. Care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic, neînsemnat, neglijabil, minimal. 2. S.f. Spec. Cea mai mică valoare pe care o poate avea, într-un anumit interval, o funcţie sau o cantitate variabilă. ♦ Centru de joasă presiune atmosferică. 3. S.f. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 şi 45 kg. – Din lat. minimus, fr. minime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍNIM1 ~ă (~i, ~e) Care este foarte mic (din punct de vedere al duratei, al intensităţii, al valorii etc.); extrem de mic; infim; infinitezimal. /<lat. minimus, fr. minime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÍNIM, -Ă adj. Cel mai mic posibil; neînsemnat, foarte mic, neglijabil. // s.n. 1. Valoarea cea mai mică pe care o poate lua o mărime variabilă. 2. Centru de joasă presiune atmosferică. 3. Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 şi 45 kg. [Cf. fr. minime, lat. minimus].
(Dicţionar de neologisme)

MÍNIM, -Ă I. adj. cel mai mic (ca dimensiuni, durată, intensitate, valoare); foarte mic; minimal. II. s. f. 1. valoarea cea mai mică, într-un interval, a unei variabile sau funcţii. ♢ centru de joasă presiune atmosferică. 2. categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 şi 45 kg. III. s. n. minimum (2). ♦ ~ de trai = venitul necesar pentru satisfacerea nevoilor elementare de consum ale unei persoane sau familii. (< fr. minime, lat. minimus)
(Marele dicţionar de neologisme)

mínim adj. m., pl. mínimi; f. sg. mínimă, pl. mínime
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mínimă s. f., g.-d. art. mínimei; pl. mínime
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÍNIM adj., adv. 1. adj. minimal. (Sortiment ~.) 2. adv. v. strict.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Minimmaxim
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi min mini minim

Cuvinte se termină cu literele: ma ima nima inima