miniştri dex - definiţie, sinonime, conjugare

miniştri

[Sinonime]
MINÍSTRU, miniştri, s.m. Înalt funcţionar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din lat. minister, -tri, fr. ministre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MINÍ//STRU ~ştri m. Conducător al unui minister.Consiliu de ~ştri guvern. Prim-~ conducător al unui guvern. ~ plenipotenţiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador. /<lat. minister, ~tri, fr. ministre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

minístru (miníştri), s.m. – Membru al guvernului. Lat. minister (sec. XVIII), şi apoi, din fr. ministre. – Der. minister, s.n., din fr. ministère; ministerial, adj., din fr. ministériel; ministeriabil, adj. (susceptibil de a ajunge ministru).
(Dicţionarul etimologic român)

MINÍSTRU s.m. Membru al unui guvern care este însărcinat cu conducerea unui minister. [< fr. ministre, cf. lat. minister].
(Dicţionar de neologisme)

MINÍSTRU s. m. 1. membru al unui guvern care conduce un minister. 2. (bis.) preot. o ~ general = superior general al ordinului călugărilor minoriţi. 3. pastor al cultului protestant. (< fr. ministre, lat. minister)
(Marele dicţionar de neologisme)

minístru s. m., art. minístrul; pl. miníştri, art. miníştrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

prim-viceprim-minístru s. m. (sil. -prim-), art. prim-viceprim-minístrul; pl. prim-viceprim-miníştri, art. prim-viceprim-miníştrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

prim-minístru s. m., art. prim-minístrul/prímul-minístru; pl. prim-miníştri, art. prim-miníştrii/prímii-miníştri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PRIM-MINÍSTRU s. (POL.) cancelar, premier. (În unele state ~ul se numeşte cancelar sau premier.)
(Dicţionar de sinonime)

MINÍSTRU s. (POL.) 1. (înv.) minister. (~ al justiţiei.) 2. ministru de externe = (în unele state) secretar de stat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi min mini minis minist

Cuvinte se termină cu literele: ri tri stri istri nistri