minor

MINÓR, -Ă, minori, -e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care îşi poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanţă, neînsemnat, secundar; p. ext. şters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terţă mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua şi a treia, a şasea şi a şaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care serveşte de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conţine termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PIDÓSNIC, -Ă, pidosnici, -ce, adj., s.m. I. Adj. (Pop.) Care este ieşit din comun, contrar aşteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit; care face totul pe dos. II. S.m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii şi cu flori galbene (Cerinthe minor şi glabra). – Pe dos + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SASCHÍU, saschii, s.m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ şi cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre ( Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roşii sau albe ( Vinca minor). – Din magh. szászfü.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MINÓR ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care nu a ajuns la majorat; neajuns la vârsta majoratului. Copil ~. 2) Care este de importanţă sau de interes neînsemnat. /<fr. mineur, lat. minor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIDÓSNI//C¹ ~că (~ci, ~ce) pop. 1) (despre persoane) Care face totul pe dos; cu purtări ieşite din comun. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este contrar aşteptărilor. /pe dos + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PIDÓSNI//C² ~ci m. Plantă erbacee cu tulpină erectă, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albăstrie dispuse pe tot lungul tulpinii şi cu flori mărunte galbene, care creşte pe marginea drumurilor; somnoroasă; ceriţică. /pe dos + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MINÓR, -Ă adj. 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns încă la majorat. 2. Secundar, puţin important; mai mic; (p. ext.) şters, slab. 3. (Muz.) Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua şi a treia, a şasea şi a şaptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conţine termenul minor. [< lat. minor, cf. fr. mineur].
(Dicţionar de neologisme)

MINÓR, -Ă adj. 1. (despre tineri; şi s. m. f.) neajuns încă la majorat. 2. lipsit de importanţă; secundar; (p.ext.) şters, slab. 3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri şi două semitonuri (între treptele II-III şi VI-VII). 4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conţine termenul minor. (< fr. mineur, lat. minor)
(Marele dicţionar de neologisme)

minór adj. m., s. m., pl. minóri; f. sg. minóră, pl. minóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pidósnic adj. m., s. m., pl. pidósnici; f. sg. pidósnică, pl. pidósnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

saschíu s. m., art. saschíul; pl. saschíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MINÓR adj. 1. nevârstnic, (înv.) minorean. (Persoană ~.) 2. v. secundar. 3. mic, redus, secundar. (De importanţă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PIDÓSNIC adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexpicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu.
(Dicţionar de sinonime)

PIDÓSNIC s. (BOT.; Cerinthe minor şi glabra) (reg.) ceriţică, somnoroasă.
(Dicţionar de sinonime)

SASCHÍU s. (BOT.; Vinca herbacea şi minor) (reg.) brebenoc, cununiţă, merişor, pervincă.
(Dicţionar de sinonime)

SASCHÍU s. v. garoafă.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Minor ≠ major
(Dicţionar de antonime)