minten

MÍNTEN adv. (Reg.) Îndată, imediat, numaidecât; în grabă, repede; mintenaş. [Var.: mínteni adv.] – Din magh. menten.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mínten adv. – Imediat, ca urmare. – Var. minteni, mintenaş. Mag. menten (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 145). În Trans.
(Dicţionarul etimologic român)

mintén/minténi adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)