miorcăire
MIORCĂÍRE, miorcăiri, s.f. Acţiunea de a (se) miorcăi şi rezultatul ei. – V. miorcăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
miorcăíre s. f., g.-d. art. miorcăírii; pl. miorcăíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
miorcăíre s. f., g.-d. art. miorcăírii; pl. miorcăíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)