miorlăială

MIORLĂIÁLĂ, miorlăieli, s.f. Miorlăit¹. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată; cântare nearmonioasă. [Pr.: -lă-ia-] – Miorlăi + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

miorlăiálă s. f. (sil. -lă-ia-), g.-d. art. miorlăiélii; pl. miorlăiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MIORLĂIÁLĂ s. v. mieunat.
(Dicţionar de sinonime)