miorlăire

MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. şi refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subţire şi tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăi, miorlâí vb. IV] – Din miorlau.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIORLÂÍ vb. IV v. miorlăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MIORLĂÍ miórlăi intranz. 1) (despre pisici) A scoate sunete prelungi, caracteristice speciei; a mieuna. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta prost. 3) fig. fam. (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, trăgând repetat şi zgomotos aerul pe nas; a se smiorcăi; a se sclifosi. 4) fig. peior. A vorbi cu glas subţire şi tânguitor. /Din miorlau
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MIORLĂÍ mă miórlăi intranz. fam. (despre persoane) A vorbi întruna despre neplăcerile proprii, căutând să trezească milă. /Din miorlau
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

miorlăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. miórlăie, imperf. 3 sg. miorlăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MIORLĂÍ vb. v. mieuna.
(Dicţionar de sinonime)

MIORLĂÍ vb. v. miorcăi, plânge, smiorcăi.
(Dicţionar de sinonime)

MIORLĂÍRE s. v. mieunat.
(Dicţionar de sinonime)