miotomie
MIOTOMÍE, miotomii, s.f. Parte a anatomiei care se ocupă cu disecţia muşchilor; incizie în muşchi. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myotomie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MIOTOMÍE s.f. 1. Incizie în muşchi. 2. Parte a anatomiei care se ocupă cu disecţia muşchilor. [Pron. mi-o-, gen -iei. / < fr. myotomie, cf. gr. mys – muşchi, tome – tăietură].
(Dicţionar de neologisme)
MIOTOMÍE s. f. 1. secţionare chirurgicală a unui muşchi. 2. parte a anatomiei care se ocupă cu disecţia muşchilor. (< fr. myotomie)
(Marele dicţionar de neologisme)
miotomíe s. f. (sil. mi-o-), art. miotomía, g.-d. art. miotomíei; pl. miotomíi, art. miotomíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MIOTOMÍE s.f. 1. Incizie în muşchi. 2. Parte a anatomiei care se ocupă cu disecţia muşchilor. [Pron. mi-o-, gen -iei. / < fr. myotomie, cf. gr. mys – muşchi, tome – tăietură].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
miotomíe s. f. (sil. mi-o-), art. miotomía, g.-d. art. miotomíei; pl. miotomíi, art. miotomíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)