miracul dex - definiţie, sinonime, conjugare

miracul

[Sinonime]
MIRÁCOL, miracole, s.n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Var.: (înv.) mirácul s.n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIRÁCUL s.n. v. miracol.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIRÁCOL ~e f. 1) Fenomen ieşit din comun; fapt supranatural; minune. 2) fig. Lucru cu calităţi extraordinare şi imprevizibile, care provoacă admiraţie; minune. /<lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MIRÁCOL s.n. 1. Reprezentare teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creştin. 2. Eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, care nu poate fi explicată raţional; minune. [Var. miracul s.n. / cf. fr. miracle, lat. miraculum < mirari – a admira].
(Dicţionar de neologisme)

MIRÁCUL s.n. v. miracol.
(Dicţionar de neologisme)

mirácol s. n., pl. mirácole
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MIRÁCOL s. minune, (înv. şi reg.) taină, (înv.) ciudă, ciudesă, divă, mirac, semn, silă. (Parcă s-a întâmplat un ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi mir mira mirac miracu

Cuvinte se termină cu literele: ul cul acul racul iracul