miraculos

[Sinonime]

MIRACULÓS, -OÁSĂ, miraculoşi, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme şi legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excepţionale. – Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIRACUL//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care ţine de miracol; propriu miracolului. Intervenţie ~oasă. 2) Care provoacă admiraţie; cu efecte extraordinare şi imprevizibile. /<fr. miraculeux, lat. miraculosus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MIRACULÓS, -OÁSĂ adj. Supranatural, minunat. ♦ Care face minuni. ♦ Uimitor, uluitor, extraordinar. // s.n. Toate elementele supranaturale care intervin în basme; supranatural. [Cf. fr. miraculeux, lat. miraculosus].
(Dicţionar de neologisme)

MIRACULÓS, -OÁSĂ adj. 1. care are caracterul unui miracol; minunat, uimitor, extraordinar. 2. cu efecte excepţionale, care face minuni. ♢ (s. n.) totalitatea elementelor supranaturale care intervin în basme şi legende. (< fr. miraculeux, lat. miraculosus)
(Marele dicţionar de neologisme)

miraculós adj. m., pl. miraculóşi; f. sg. miraculoásă, pl. miraculoáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
MIRACULÓS adj. 1. v. fantastic. 2. magic. (Efect ~.) 3. v. extraordinar.
(Dicţionar de sinonime)

Antonime:
Miraculos ≠ natural
(Dicţionar de antonime)

Cuvinte care încep cu literele: mi mir mira mirac miracu

Cuvinte se termină cu literele: os los ulos culos aculos