mirean

MIREÁN, -Ă, mireni, -e, s.m. şi f., adj. (Persoană) care nu aparţine clerului; laic. – Din sl. mirjaninŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIR//EÁN¹ ~eánă (~éni, ~éne) Care nu ţine de biserică; laic; nebisericesc; lumesc. /<sl. mirĕaninu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MIR//EÁN² ~eánă (~éni, ~éne) m. şi f. Creştin care nu face parte din tagma bisericească. /<sl. mirĕaninu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mireán s. m., adj. m., pl. miréni; f. sg. mireánă, g.-d. art. mirénei, pl. miréne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MIREÁN s., adj. 1. s. laic. (Un ~ şi o faţă bisericească.) 2. adj. v. laic.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Mirean ≠ cleric
(Dicţionar de antonime)