mireasa

MIREÁSĂ, mirese, s.f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♢ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriţă. ♢ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puţin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini şi roşu-aprins în centru, cu flori albe şi roşii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIR//EÁSĂ¹ ~ése f. 1) Tânără în ziua nunţii sale. 2) Tânără care s-a logodit; logodnică. /mire + suf. ~easă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MIR//EÁSĂ² ~ése f. Plantă erbacee ornamentală, cu frunze roşiatice şi cu flori divers colorate. /mire + suf. ~easă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vălul-mirései (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mireásă s. f., g.-d. art. mirései; pl. mirése
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MIREÁSĂ s. 1. (reg.) crăiasă, miră, (Ban.) govie, (înv.) nevastă. 2. (BIS.) mireasa Domnului v. călugăriţă; mireasa lui Dumnezeu v. călugăriţă. 3. (BOT.; Coleus blumei) (reg.) urzici (pl.), poa-la-Maicii-Precista.
(Dicţionar de sinonime)

MIREÁSĂ s. v. primulă.
(Dicţionar de sinonime)

FLOAREA-MIRÉSEI s. v. regina-nopţii.
(Dicţionar de sinonime)

FRATE-DE-MIREÁSĂ s. v. vătaf, vătăşel, vor-nicel.
(Dicţionar de sinonime)

HORA MIRÉSEI s. (COR.) nuneasca (art.), (reg.) năşasca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.)
(Dicţionar de sinonime)