mireasmă

MIREÁSMĂ, miresme, s.f. 1. Miros plăcut şi puternic, răspândit mai ales de plante şi flori; parfum, aromă. 2. (La pl.) Uleiuri sau substanţe aromatice plăcut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumează în casă etc.; balsam. – Din sl. mirizma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIREÁSMĂ mirésme f. Miros plăcut, pătrunzător; parfum; aromă. /<sl. mirizma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mireásmă (mirésme), s.f. – 1. Parfum, miros bun. – 2. Aromă, substanţă aromatică. – Var. (înv.) mirizmă. Mr. anurismă, megl. mirizmă. Ngr. μύρισμα, în parte prin intermediul sl. mirizma. – Der. miroznă (var. miroasnă), s.f. (Mold., parfum), încrucişare a lui mireasmă cu miros; miresmi (var. înmiresmi, înmiresma), vb. (a parfuma). Cf. mir, miros.
(Dicţionarul etimologic român)

mireásmă s. f., g.-d. art. mirésmei; pl. mirésme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MIREÁSMĂ s. 1. aromă, balsam, parfum, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) şmag, (Mold. şi Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (Din grădină venea o ~ ameţitoare de flori.) 2. v. balsam.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Mireasmă ≠ miasmă
(Dicţionar de antonime)