MIRESMÁ, miresmez, vb. I. Tranz. (Rar) A înmiresma. – Din mireasmă.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
miresmá vb., ind. prez. 1 sg. miresméz, 3 sg. şi pl. miresmeáză(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:MIRESMÁ vb. v. îmbălsăma, înmiresma, parfuma.(Dicţionar de sinonime)