misadă
MISÁDĂ, misade, s.f. Bucată de blană confecţionată din mai multe piei, folosită la căptuşitul paltoanelor, scurtelor etc. Var.: mesádă s.f. – Din ngr. misadi „jumătate”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
misádă (misáde), s.f. – Căptuşeală de blană. Ngr. μισάδι „jumătate” (Cihac, II, 672; Scriban).
(Dicţionarul etimologic român)
misádă s. f., g.-d. art. misádei; pl. misáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
misádă (misáde), s.f. – Căptuşeală de blană. Ngr. μισάδι „jumătate” (Cihac, II, 672; Scriban).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)