MISCHÍU, -ÍE, mischii, s.n., adj. (Înv. şi reg.) 1. S.n. Oţel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oţelului; cenuşiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mischíe (-íi), s.f. – Oţel. – Var. mischiu, muşchi(u). În loc de *demischie, din sb. demiskija şi acesta din gr. διμίσϰιον, tc. demiski „din Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 264). Relaţia cu tc. miskal „oţel tare pentru ascuţit” (Şeineanu, II, 261; Candrea; Scriban) pare dubioasă.
(Dicţionarul etimologic român)
mischíu adj. m., f. mischíe; pl. m. şi f. mischíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mischíu s. n., art. mischíul
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mischíe (-íi), s.f. – Oţel. – Var. mischiu, muşchi(u). În loc de *demischie, din sb. demiskija şi acesta din gr. διμίσϰιον, tc. demiski „din Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 264). Relaţia cu tc. miskal „oţel tare pentru ascuţit” (Şeineanu, II, 261; Candrea; Scriban) pare dubioasă.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mischíu s. n., art. mischíul
(Dicţionar ortografic al limbii române)