misionară

MISIONÁR, -Ă, misionari, -e, s.m. şi f. Persoană (de obicei călugăr sau preot) trimisă să răspândească creştinismul în ţări cu altă religie dominantă. [Pr.: -si-o-] – Din it. missionario, fr. missionnaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MISIONÁR ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care are misiunea de a propaga religia creştină sau doctrinele unor secte creştine în statele cu altă credinţă dominantă. [Sil. -si-o-] /<it. missionario, fr. missionnaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MISIONÁR s.m. Propagator al religiei creştine sau al doctrinelor unor secte creştine în ţările cu altă religie dominantă. ♦ Persoană care caută să câştige adepţi pentru o cauză, pentru o comunitate etc. [Pron. -si-o-. / cf. fr. missionaire, it. missionario].
(Dicţionar de neologisme)

MISIONÁR, -Ă s. m. f. propagator al religiei creştine sau al doctrinelor unor secte creştine în ţările cu altă religie. ♢ cel care caută să câştige adepţi pentru o cauză. (< it. missionario, fr. missionnaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

misionár s. m. (sil. -si-o-), pl. misionári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

misionáră s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. misionárei; pl. misionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)