mistificare dex - definiţie, sinonime, conjugare
MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înşela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MISTIFICÁRE, mistificări, s.f. Acţiunea de a mistifica şi rezultatul ei; înşelare, înşelătorie; p. ext. falsificare a adevărului; mistificaţie. – V. mistifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MISTIFICÁ mistífic tranz. 1) (fapte, adevăruri etc.) A denatura în mod intenţionat, prezentând ca veritabil; a prezenta într-o lumină seducătoare, dar falsă. 2) (persoane) A induce în eroare; a face să ia un adevăr drept neadevăr (recurgând la diferite mijloace necinstite); a înşela; a amăgi; a păcăli. /<fr. mystifier, it. mistificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MISTIFICÁ vb. I. tr. A denatura adevărul; a înşela, a păcăli: (p. ext.) a falsifica. [P.i. mistífic, 3,6 -că. / cf. fr. mystifier, it. mistificare].
(Dicţionar de neologisme)

MISTIFICÁRE s.f. Acţiunea de a mistifica şi rezultatul ei; înşelătorie, păcăleală, denaturare; mistificaţie. [< mistifica].
(Dicţionar de neologisme)

MISTIFICÁ vb. tr. a denatura, a contraface adevărul; a înşela; a falsifica. (< fr. mystifier, it. mistificare)
(Marele dicţionar de neologisme)

mistificá vb., ind. prez. 1 sg. mistífic, 3 sg. şi pl. mistífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mistificáre s. f., g.-d. art. mistificării; pl. mistificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MISTIFICÁ vb. v. denatura.
(Dicţionar de sinonime)

MISTIFICÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)

MISTIFICÁRE s. v. denaturare.
(Dicţionar de sinonime)

MISTIFICÁRE s. v. înşelăciune, înşelătorie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi mis mist misti mistif

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare ficare