MISTRÍE, mistrii, s.f. Unealtă de zidărie formată dintr-o lamă triunghiulară de oţel şi un mâner, cu care se întinde mortarul pe zid. – Din ngr. mistri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MISTRÍ//E ~i f. Unealtă de zidărie constând dintr-o placă de oţel de diferite forme, prevăzută cu un mâner. /<ngr. mistri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MISTRIÍ, mistriesc, vb. IV. Tranz. A întinde tencuiala cu mistria pe zid. – Din mistrie.
(Dicţionarul limbii române moderne)
mistríe (íi), s.f. – 1. Unealtă de zidărie. – 2. (Arg.) Briceag de bărbierit. – Mr. mistrie, megl. mistriiă. Ngr. μυστρί, din gr. μύστρον „lingură” (Berneker, II, 62; Tiktin; Vasmer, Gr., 99; Rosetti, II, 65); cf. alb. mistri, bg., sb., cr. mistrija.
(Dicţionarul etimologic român)
mistríe s. f., art. mistría, g.-d. art. mistríei; pl. mistríi, art. mistríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
místru, míştri, s.m. (înv.) şef, conducător, magistru.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
MISTRÍE s. (TEHN.) (reg.) maia, mala, mălaucă, palmă, teslă, (înv.) maian. (~ zidarului.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MISTRÍ//E ~i f. Unealtă de zidărie constând dintr-o placă de oţel de diferite forme, prevăzută cu un mâner. /<ngr. mistri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
mistríe (íi), s.f. – 1. Unealtă de zidărie. – 2. (Arg.) Briceag de bărbierit. – Mr. mistrie, megl. mistriiă. Ngr. μυστρί, din gr. μύστρον „lingură” (Berneker, II, 62; Tiktin; Vasmer, Gr., 99; Rosetti, II, 65); cf. alb. mistri, bg., sb., cr. mistrija.
(Dicţionarul etimologic român)
mistríe s. f., art. mistría, g.-d. art. mistríei; pl. mistríi, art. mistríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
místru, míştri, s.m. (înv.) şef, conducător, magistru.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
MISTRÍE s. (TEHN.) (reg.) maia, mala, mălaucă, palmă, teslă, (înv.) maian. (~ zidarului.)
(Dicţionar de sinonime)