mită dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÍTĂ, mite, s.f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-şi încalce obligaţiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conştiincios; şperţ, şpagă1, – Din sl. mito.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍŢĂ, miţe, s.f. (Mai ales la pl.) Fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formând un cârlionţ; smoc de păr sau de lână. ♦ Lână tunsă pentru prima oară de pe miei; lână (de calitate inferioară) tunsă de pe capul, coada şi picioarele oilor. – Lat. *agnicius, -a „de miel”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍT//Ă ~e f. Dar în bani sau în alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, în schimbul unui serviciu ilegal. /<sl. mito
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÍŢ//Ă ~e f. 1) Lână (scurtă) tunsă pentru prima dată de pe miei. 2) Lână de calitate inferioară (tunsă de pe capul, coada şi picioarele oilor). 3) mai ales la pl. Fire lungi de lână care atârnă în smocuri. /<lat. agnicius, ~a
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mítă (míte), s.f. – Şperţ, bani care servesc pentru pentru a da şperţ. Sl. myto „recompensă” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 198), cf. sb., cr. mit(o), pol., rus. myto. – Der. mitariu, s.m. (înv., persoană coruptă); mitui, vb. (a da mită); mituială, s.f. (şperţuială); mitărnicie, s.f. (înv., şperţ).
(Dicţionarul etimologic român)

míţă (míţe), s.f. – 1. Smoc de lînă sau de păr. – 2. Lînă de miel netunsă. – 3. Smoc de păr la pintenul călăreţilor. – Var. miţ. Mr. ńiţ. Origine îndoielnică. Se consideră în general drept der. de la lat. *agnicius „de miel” (Candrea-Dens., 1142; Candrea; Pascu, Beiträge, 11; Pascu, I, 134), der. care pare posibilă, dar nu suficientă pentru a explica toate accepţiile cuvîntului. Poate că este în loc de *niţă şi vine din lat. inituum, cf. reg. nízilu „fir”, catan. nizzulu „fir” (Rom., Forsch., LXIV 417). Der. din pol. jagnięcy „de miel” (Cihac, II, 199), din lat. mῑca „fragment” (Tiktin) sau din mîţă „pisică” (REW 5557) pare indoielnică. Der. miţui (var. miţi), vb. (a tunde mieii pentru prima oară); miţuit, s.n. (tunsul mieilor); miţos, adj. (cu multe miţe), care nu are nici o legătură cu mîţă (Puşcariu, Jb., XI, 54; REW 5557).
(Dicţionarul etimologic român)

mítă s. f., pl. míte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

míţă s. f., g.-d. art. míţei; pl. míţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÍTĂ s. şperţ, (înv.) mituială, mâzdă, ruşfet, sfănţuială, (arg.) şpagă. (A lua ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MÍTĂ s. v. camătă, dobândă, procent.
(Dicţionar de sinonime)

MÍŢĂ s. codină, (reg.) miezură, tuşinătură. (~ este lâna de calitate inferioară.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi mit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita