mititelul

MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -ele, adj., s.m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micuţ. ♢ Expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în faţa cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o fiinţă tânără, naivă. 2. S.m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. S.m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MITITÉ//L ~i m. Preparat culinar de forma unui cârnăcior, făcut din carne tocată, cu adaos de condimente şi prăjit la grătar. /Din mic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mititél adj. m., pl. mititéi; f. sg. mititícă/mititeá, pl. mititéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mititél s. m., pl. mititéi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MITITÉLUL s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
(Dicţionar de sinonime)

MITITÉL adj., s. 1. adj. micuţ, (pop.) micşor, micşorel, micutel, micuţel, (reg.) michiţ, mititioc. (Un copil ~.) 2. s. mic. (A mâncat doi ~ cu pâine.)
(Dicţionar de sinonime)