MITIZÁ, mitizez, vb. I. Tranz. A transforma în mit persoane, obiecte etc.; (rar) a mitifica, a mitologiza. – Din it. mitizzare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MITIZÁT, -Ă, mitizaţi, -te, adj. Care a devenit un mit; mitificat, mitologizat. – V. mitiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MITIZ//Á ~éz tranz. (persoane, obiecte etc.) A transforma în mit. /<it. mitizzare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MITIZÁ vb. I. tr. A da un caracter mitic. [< it. mitizzare].
(Dicţionar de neologisme)
MITIZÁ vb. tr. a da un caracter mitic unei persoane, unui obiect etc.; a mitifica, a mitologiza. (< it. mitizzare)
(Marele dicţionar de neologisme)
mitizá vb., ind. prez. 1 sg. mitizéz, 3 sg. şi pl. mitizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A mitiza ≠ a demitiza
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MITIZÁT, -Ă, mitizaţi, -te, adj. Care a devenit un mit; mitificat, mitologizat. – V. mitiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MITIZÁ vb. I. tr. A da un caracter mitic. [< it. mitizzare].
(Dicţionar de neologisme)
MITIZÁ vb. tr. a da un caracter mitic unei persoane, unui obiect etc.; a mitifica, a mitologiza. (< it. mitizzare)
(Marele dicţionar de neologisme)
mitizá vb., ind. prez. 1 sg. mitizéz, 3 sg. şi pl. mitizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
A mitiza ≠ a demitiza
(Dicţionar de antonime)