mizantrop

MIZANTRÓP, -Ă, mizantropi, -e. s.m. şi f. Persoană stăpânită de mizantropie; p. ext. persoană nesociabilă, neprietenoasă, ursuză. – Din fr. misanthrope.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIZANTRÓP ~i m. 1) Persoană care manifestă aversiune faţă de specia umană. 2) Persoană cu caracter sumbru, care preferă singurătatea, evitând contactul cu societatea. /<fr. misanthrope
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MIZANTRÓP, -Ă s.m. şi f. Suferind de mizantropie; om nesociabil, morocănos, posac, ursuz. [< fr. missnthrope, cf. gr. misein – a urî, anthropos – om].
(Dicţionar de neologisme)

MIZANTRÓP, -Ă s. m. f. suferind de mizantropie; ursuz. (< fr. misanthrope)
(Marele dicţionar de neologisme)

mizantróp s. m. (sil. mf. miz-), pl. mizantrópi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MIZANTRÓP adj. v. ursuz.
(Dicţionar de sinonime)