mizere

MÍZER, -Ă, mizeri, -e, adj., s.m. şi f. (Livr.) 1. Adj., s.m. şi f. (Om) care se află într-o situaţie (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul în care se află oamenii, despre obiecte etc.) Care denotă o situaţie foarte proastă; p. ext. sărăcăcios. [Acc. şi: mizér] – Din lat. miser, -a, it. misero.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÍZER ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival Care nu dispune de mijloace de existenţă; lipsit de mijloace materiale; sărman; sărac; nevoiaş. 2) Care manifestă sărăcie extremă; în stare de mare sărăcie. /<lat. miser, ~a, it. misero
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MIZÉR, -Ă adj. (Liv.) Sărman, sărac, nenorocit; vrednic de milă, de compătimire. [< lat. miser].
(Dicţionar de neologisme)

MIZÉR, -Ă adj. sărman, nenorocit. ♢ vrednic de milă; (p. ext.) sărac, sărăcăcios. (< lat. miser, it. misero)
(Marele dicţionar de neologisme)

mízer adj. m., s. m., pl. mízeri; f. sg. mízeră, pl. mízere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÍZER adj. v. sărăcăcios.
(Dicţionar de sinonime)

MÍZER adj. v. biet, deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, păcătos, prăpădit.
(Dicţionar de sinonime)

MÍZER adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.
(Dicţionar de sinonime)